VARIATOR
Variator ,3A,220V-50Hz,ip20
Tip-Standard
Tip actionare-Variator
Utilizare-Interior
Tip montare-Incastrat
Rama -Alb
Material ABS
Culoare-Alb
Amperaj-3A
VARIATOR AND
Greutate-0,100kg
Lungime-8cm
Latime-8cm
Inaltime-6cm
În inginerie electrică, un întrerupător este o componentă electrică care poate deconecta sau conecta calea conducătoare într-un circuit electric, întrerupând curentul electric sau deviind-l de la un conductor la altul.
Cel mai comun tip de comutator este un dispozitiv electromecanic format din unul sau mai multe seturi de contacte electrice mobile conectate la
circuite externe. Când o pereche de contacte se ating, curentul poate trece între ele, în timp ce atunci când contactele sunt separate, nu poate
circula niciun curent. Comutatoarele sunt realizate în multe configurații diferite; acestea pot avea mai multe seturi de contacte controlate de
același buton sau dispozitiv de acționare, iar contactele pot funcționa simultan, secvenţial sau alternativ. Un comutator poate fi acționat manual,
de exemplu, un comutator de lumină sau un buton de la tastatură, sau poate funcționa ca un element de detectare pentru a detecta poziția unei
piese de mașină, nivelul lichidului, presiunea sau temperatura, cum ar fi un termostat. Există multe forme specializate, cum ar fi comutatorul
basculant, comutatorul rotativ, comutatorul cu mercur, comutatorul cu buton, comutatorul inversor, releul și întrerupătorul. O utilizare comună
este controlul iluminatului, unde mai multe întrerupătoare pot fi conectate într-un singur circuit pentru a permite controlul convenabil al
corpurilor de iluminat. Întrerupătoarele din circuitele de mare putere trebuie să aibă o construcție specială pentru a preveni formarea arcului
electric distructiv atunci când sunt deschise.
Cea mai cunoscută formă de comutator este un dispozitiv electromecanic acţionat manual cu unul sau mai multe seturi de contacte electrice, care sunt conectate la circuite externe.
Fiecare set de contacte poate fi în una din două stări: fie „închis”, adică contactele se ating și electricitatea poate curge între ele, fie „deschis”,
adică contactele sunt separate și comutatorul nu este conducător. Mecanismul care acționează tranziția între aceste două stări (deschis sau
închis) este de obicei (există și alte tipuri de acțiuni) fie o „acțiune alternativă” (întoarceți comutatorul pentru „pornit” sau „oprit”) sau
„momentan” (apăsare). pentru „on” și eliberare pentru „off”).
Un comutator poate fi manipulat direct de către un om ca semnal de control către un sistem, cum ar fi un buton de la tastatura computerului,
sau pentru a controla fluxul de putere într-un circuit, cum ar fi un comutator de lumină. Comutatoarele acționate automat pot fi utilizate pentru a
controla mișcările mașinilor, de exemplu, pentru a indica faptul că o ușă de garaj a ajuns în poziția complet deschisă sau că o mașină unealtă este
în măsură să accepte o altă piesă de prelucrat. Comutatoarele pot fi acționate de variabile de proces, cum ar fi presiunea, temperatura, debitul,
curentul, tensiunea și forța, acționând ca senzori într-un proces și utilizate pentru a controla automat un sistem. De exemplu, un termostat este
un comutator acţionat de temperatură utilizat pentru a controla un proces de încălzire. Un comutator care este acționat de un alt circuit electric
se numește releu. Întrerupătoarele mari pot fi acționate de la distanță printr-un mecanism de acționare cu motor. Unele întrerupătoare sunt
folosite pentru a izola puterea electrică dintr-un sistem, oferind un punct vizibil de izolare care poate fi blocat, dacă este necesar, pentru a
preveni funcționarea accidentală a unei mașini în timpul întreținerii sau pentru a preveni șocurile electrice.
Un comutator ideal nu ar avea nicio cădere de tensiune atunci când este închis și nu ar avea limite de tensiune sau de curent.
Ar avea timp de creștere și timp de coborâre zero în timpul schimbărilor de stare și s-ar schimba starea fără a „sări” între pozițiile pornit și oprit.
Comutatoarele practice nu ajung la acest ideal; ca urmare a rugozității și a peliculelor de oxid, ele prezintă rezistență de contact, limite ale
curentului și tensiunii pe care le pot gestiona, timp finit de comutare etc. Comutatorul ideal este adesea folosit în analiza circuitelor, deoarece
simplifică foarte mult sistemul de ecuații de rezolvat. , dar acest lucru poate duce la o soluție mai puțin precisă. Tratarea teoretică a efectelor
proprietăților neideale este necesară în proiectarea rețelelor mari de comutatoare, cum ar fi, de exemplu, cele utilizate în centralele telefonice.Sursa-Wikipedia
Recenzii
Nu există recenzii până acum.